Playing is a serious job

     In primavara anului 2006, pe cand A.C.T.O.R avea o experienta de 3 ani
ca gazda pentru voluntari europeni in cadrul programului Tineret in Actiune si isi
dorea noi provocari. Atunci si-a propus sa incerce sa acopere si alte nevoi ale
comunitatii locale folosind SEV.
     In luna august a aceluasi an DGASPC-ul sectorului 1, coordonat de
Domnul director Danut Fleaca s-a aratat deschis pentru colaborare cu A.C.T.O.R.
la sugestia doamnei Adina Codres, coordonatoare a Serviciul de Prevenire a
Separarii Copilului de Familie care cunostea A.C.T.O.R. din pozitia sa de
membru al boardului.
     A fost delegata din partea DGSASPC sector 1 in mod oficial domnisoara
Elena Adam- coordonator casuta de tip familial "Alexandra" care impreuna cu
Eugenia Barbu, presedintele A.C.T.O.R. au pus bazele a ceea ce urma sa devina...
Playing is a serious job.
     Dar inainte ca acesta sa existe, trebuiau stabilite limitele legale pentru
interactiunea cu copiii aflati in asistenta sociala cu strainii. Accesul in centrele cu
copii este conditionat de legislatie si in concluzie s-a decis clar ca tinerii europeni
care urmau sa devina implicati in proiect, aveau obligatia sa-si obtina cazierul
judiciar in tara de origine, si sa aiba analizele medicale complete.
     In acelasi timp programul TiA si Serviciul European de Voluntariat a fost
prezentat celor din DGASPC, care nu mai lucrasera in acest gen de proiect
european si trebuiau sa-si insuseasca de acum foarte clar filosofia si valorile
promovate prin program. De asemenea s-au stabilit atent care sunt sarcinile
fiecarei parti implicate.
     S-au identificat caracteristicile portretului general al candidatului la voluntariat.
Responsabilitate, generozitate, empatie, talent de animator si multe altele…
constituiau detaliile ce incepeau sa dea contur imaginii voluntarilor ce aveau sa isi
daruiasca jumatate de an din viata pentru idealurile proiectului nostru.
     Am inceput selectia si dupa ce mesajul de promovare a proiectului Playing is a
serious job a fost lansat pe Internet, solicitarile candidatilor au inceput sa curga.
     Au fost primite primit multe CV-uri si scrisori de intentie, s-a facut o prima
selectie, iar apoi am realizat interviurile telefonice cu cei alesi. In final au ramas
doi italieni (Marco si Matteo), un portughez (Joao) si o fata din Germania (Xenia).
Tinerii acestia veneau cu propriile lor asteptari si nevoi de dezvoltare personala.
Toate cestea trebuiau incluse in proiect si gestionate cu grija. Se impunea sa fie
incluse in strategie si in metoda de lucru.
     Cu toata documentatia necesara, la 1 noiembrie 2007 a fost depusa cererea de
finantare, iar dupa doua luni a fost primit cu multa bucurie raspunsul pozitiv.Asa
ca in aprilie 2008 – cei 4 tineri europeni, cu varste de la 18 la 30 de ani, aterizau in
Bucuresti, gata sa inceapa sa lucreze in Playing is a serious job.